duminică, 27 septembrie 2009

Iubirea este dar ceresc

Iubirea este dar ceresc
Ce se câstigă foarte greu
Când nu există curăţie
Şi dragoste de Dumnezeu.

Iubirea fără curăţie
E egoism şi înşelare
Care pretinde totdeauna
Doar jertfa, de la fiecare.

Iubirea cea adevărată,
Este adâncă, blândă, dulce,
Nevinovată şi sublimă,
E –n răstignirea de pe cruce.

Ea’mbracă totul în căldura
Şi-n dragostea supra firească
Prin jertfa arderii de sine
În taia ei dumnezeiască.

Ea-i gingăşia cea strivită
De egoismul tuturor,
Care nu-şi vede suferinţa
Şi chiar din ea îşi face spor.

Ea-i milă pentru fiecare
Şi niciodată pentru sine.
Ea’ndură răul de la semeni
Spre-a face tuturora bine.

Iubirea este taina vieţii
Şi dragostea de Dumnezeu,
Dar pentru om ea este ţinta
Ce se atinge cel mai greu.

Prin Dumnezeu, ortodoxia
Ne’mpodobeşte cu iubire
Şi din potir ne-o dă ca hrană,
În calea spre desăvârşire.

Dar fără sfânta curăţie,
Fără podoaba feciorească,
Iubirea nu se dobândeşte,
Pe calea cea duhovnicească.

Sfântul Ioan cel feciorelnic,
Prin curăţie s-a sfinţit,
Şi-n dragostea –i nevinovată
Iisus la pieptu-i la primit.

Iubirea sa la dus sub cruce,
-Când pironit în chinuri, sus-
În grija lui şi-a lăsat Mama,
Ştiindu-i dragostea, Iisus.

Apoi întreaga-i existenţă
A fost un cântec –al iubirii
Prinos de dragoste în slove
Şi dar ceresc al mântuirii.

Iubirea sa o gustă –n slove
Toţi cei ce ştiu s-o preţuiască
Şi se hrănesc cu ea creştinii
Care învaţă s-o trăiască.

Sfântul Ioan ne-aduce-n suflet,
Prin inima şi darul său,
Mireasma Raiului iubirii
Şi dragostea lui Dumnezeu.

Ce minunată e iubirea,
Ce dar ceresc nepreţuit
Cât necuprins şi adâncime
Şi sfânt urcuş în infinit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu