Iubirea nu este plăcere
Ci-i cruce grea. E dăruire
A ce-i mai valoros în suflet
Şi-i luptă spre desăvârşire .
Iubirea nu e desfătarea ,
Ce se trăieşte senzual ,
Ci-i bucurie care-nalţă
Şi arde în spiritual .
Ea-i împlinirea’n bucurie
A tot ce e Dumnezeiesc,
Prin adevăr, prin curăţie,
Prin sfânt şi prin duhovnicesc .
Cine iubeşte Adevărul
Îl caută şi îl trăieşte
Şi recunoaşte viu şi sincer,
Tot ceia ce păcătuieşte .
Nu-şi iartă singurel greşeala
Ci grabnic cere dezlegare
Se pedepseşte prin canoane,
Cerînd lui Dumnezeu iertare .
Din adevăr îşi face templu,
În inimă şi cu iubire
Păzeşte nentinat lăuntru
În faptă-n vorbă şi-n gândire .
Nimic nu lasă să umbrească
Măcar o clipă, Adevărul,
Că simte că-i lumina vieţii,
Întru Iisus Mântuitorul .
Nimic nu pune-n echilibru
Cu Adevărul cel iubit,
Căi unic pentru mîntuire,
Şi-l simte că-i desăvârşit.
Şi pentu El î-şi face viaţa
Curată, sfântă, prin iubire,
Păzind, luptând şi curăţind-o,
Cu sete pentru mântuire.
Şi către semeni se deschide
Cu dragoste precum Iisus,
Prin milă sfîntă susţindu-i,
Cînd crucea li-i prea grea de dus .
Iubirea nu-i declarativă
Ci-i sincer şi adânc trăită
Că nu din vorbe ci din totul
Ce-i viu în noi e dovedită .
Din gând din faptă şi trăire
Şi din dorinţa de-a jertfi,
Întregul ce ne aparţine,
Prin simţământul de-a iubi .
Iubirea sinceră-i spontană,
Cînd tot lăuntru ni-i curat,
Şi-i bucurie-n dăruirea,
Curată cu adevărat.
E zbor în simţăminte-nalte
Către sublim şi mântuire,
E curăţie-n curăţie,
Şi cântec de desăvârşire.
Noi oamenii n-avem podoabă
Mai sfântă şi mai minunată,
Că-n noi e maximul valorii
De-i sinceră şi de-i curată.
Iubirea nu este plăcere,
Ci-i bucurie pe pământ,
Nu-i egoism ci jertfă vie,
În Adevăr şi-n Duhul Sfânt.
E bucurie în a duce,
Povara sfântă a iubirii,
În bunul simţ trăit la maxim,
În luptele desăvârşirii.
Ea nu priveşte către sine
Şi suferinţa asumată
Ci către ceia ce oferă,
S-o ştie sfântă şi curată.
Numai o umbră de gândire
Cu egoism o va sluţi
Şi de nu-l izgonim la vreme
Iubirea ne-o va prăbuşi .
Va cântări rapid efortul
Şi chiar iubirea dăruită,
Şi punînd preţ iubirea pierde
Pe cea din cer -nepreţuită -.
Iubirea Domnului e jertfa,
E suferinţa-i de nespus
Pentru iertarea tuturora
Şi vrea iubire ca răspuns.
Iubirea nu este plăcere
Ci-i bucurie pe pământ,
Prin dăruirea sa totală
Prin Adevăr în Duhul Sfânt .
Iubirea-i forţă uriaşă
Ce ne îmbracă în putere
În dar divin fără de seamăn
În Adevăr şi-n înviere.
Este sublimul vieţii noastre
Şi-i sufleteasca fericire,
În bucuria jertfei noastre
Prin Adevăr, spre mântuire .
Priviţi cu drag la Iisus Domnul,
El ne-a ’n văţat ce e iubirea
Iubindu-ne până la moarte.
Murind ne-o feră mântuirea .
Iubirea sa e fără margini
Totală, sinceră,divină,
Şi-i idealul vieţii noastre,
În Adevăr şi în lumină .
miercuri, 26 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu