Zadarnicã–mi este credinţa,
De nu sunt treaz şi luminat
Şi de nu lupt cu mine însumi
Sã fiu mai bun şi mai curat.
Dacã nu-mi vãd în orice clipã
Greşeala şi pãcatul meu
Şi de nu lupt sã scap de ele,
Zadarnic cred în Dumnezeu.
Credinţa fãrã fapte-i moartã.
Este-o pãrere, este-un vis,
Un drum pe care niciodatã,
Piciorul meu nu l-a atins.
Este-un rãzboi cumplit de-o viaţã,
În care eu nu am luptat,
Şi-n care doar închipuirea
Mã-nşealã c-am participat
Cã una-i lupta existenţei,
-ce poate fi fãrã Hristos-
Şi alta este nevoinţa,
Cu trudã plinã de folos.
Credinţa dacã n-are fapte,
Nu mã convinge nici pe mine,
Cã nu-i decât filozofie,
Sau nãzuinţã spre mai bine.
Prin faptele credinţei însã
Mã pot convinge neîncetat,
Cã Dumnezeu e viu, existã
Cã tot ce-a spus e-adevãrat.
Prin fapte urc din treptã-n treaptã,
Luptându-mã sã fiu mai bun
Trãind adânc şi viu credinţa,
Convins fiind de tot ce spun.
Prin fapte-mi creşte iscusinţa
În lupta mea cu tot ce-i rãu,
Şi-n fiecare biruinţã,
Îl simt prezent pe Dumnezeu.
Lumina şi discernãmântul
Numai luptând le-agonisesc,
Iar ce-i subtil, perfid sau tainic,
Prin luptã mi le desluşesc.
Din începuturi pânã astãzi
Nu l-a gãsit pe Dumnezeu,
Nici un creştin fãrã de luptã,
Şi având pace cu cel rãu.
luni, 17 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu