Venera cântă

Venera-şi cântă cu putere
Şi cu succes vraja pierzării
Purtând picturile ispitei
Pe ochi, în chipul desmierdării.

A convertit sensul vieţii
Madona cea nouă a lumii
În frumuseţea zugrăvită
Şi în comorile minciunii.

Iar idolatri-şi poartă mintea
Către organele de jos
Înmiresmate-n întinarea
Cu aparenţe de frumos.

Mintea’n ispita plăsmuirii
Curge în facăra pierzării
Râvnind duhorile unirii
Cu forţele destrăbălării.

Izvorul vieţi-n spurcăciune
Arată ce nu-i de văzut
Şi-n casa laptelui prunciei
Soarbe stăpânul Belzebut.

Chipul Venerei-i uniforma
Privirilor ce vor păcatul.
Şezutul cinstea de pe urmă
Di el zâmbindu-ne păcatul.

Altarul strâmb al jertfei varsă
O fericire cu venin,
Ce-aruncă vieţi chemate-n poftă
În moartea veşnică de chin.

Madona cu duh de Veneră
Adună lumea-n’trun Eden
Ce-şi poartă jertfele şi robii,
Înlănţuiţi pentru infern.