Avem nevoie.

Avem nevoie de modele
Ne’nşelătoare în credinţă,
De suflet plin de duioşie,
De rugăciuni şi pocăinţă.

De trudă’n care să cunoaştem,
Ce-i bine-n noi şi ce e rău,
Ce e frumosul din lăuntru
Şi dragostea de Dumnezeu.

Avem nevoie să cunoaştem
Şi să discernem Adevărul
În dogmele credinţei noastre
Şi să iubim sincer poporul.

Avem nevoie de iubire ,
De dragostea în Duhul Sfânt
De lacrima de duioşie,
De curăţie pe pământ.

Avem nevoie de lumină
De rugăciunea cu putere,
Ce niciodată nu se stinge
Pe calea către înviere.

Avem nevoie de răbdare
În orice clipă de durere
Când duhul ,,fierbe’’ înlăuntru,
Şi răului i-am dat putere.

Avem nevoie de bătrânii,
Care’au purtat crucea credinţei
Pănă la noi sub grea prigoană
În lanţurile suferinţei.

Şi neamul nostru are daruri,
Valori şi fapte de credinţă,
Comori ce nu se văd cu ochii
Neîncercaţi de suferinţă.

Comori de duh şi de viaţă
De’nţelepciune şi lumină,
De modestie ne strigată
Şi de smerenie divină.

Bătrânii noştrii poartă-n trupuri,
Dovezile pentru credinţă,
Şi Adevărul pentru care,
S-au ,,îngropat ‘’ în suferinţă.

Pe unde căutăm noi astăzi,
Frumosul vieţii omeneşti ?
Şi-n ce şi cum, .. fără valoarea,
Şi rostul vieţii creştineşti ?

Iată aici ostenitorii
Ne’aduc prin dragostea creştină
Comorile ortodoxiei,
În Adevăr şi în lumină.

Comori care le simte duhul,
Şi inima din mari cuvinte,
Care ne mişcă pân’la lacrimi
Şi lasă’n suflet urme sfinte.