O lume sfanta ne asteapta

O lume sfântă ne aşteaptă
Şi-un Domn iubit , care-i Iisus
Şi lumea Sa cea veşnic vie,
Cu ziua cea fără apus .

Ne-aşteaptă frumuseţea pură
Şi dragostea Dumnezeiască ,
Iubirea cea fără de margini ,
Ce n-are să se mai sfârşească .

Ne-aşteaptă plaiuri minunate ,
Ce nu cunosc ce-i stricăciunea ,
Parfumul florilor divine ,
Lumina Domnului, minunea .

C-avem la ceruri un Părinte,
Atât de sfânt şi de iubit ,
Care ne-aşteaptă cu durere
Şi mari minuni ne-a pregătit .

A pregătit la fiecare
Un loc frumos şi minunat,
Că ni-i părinte şi ne ştie ,
Şi cu-atât dor ne-a aşteptat

Ce dragoste oferă Tatăl
Şi Fiu-i dulce şi iubit ,
Care de dragul nostru-n chinuri,
Orice greşeală ne-a plătit ?

Ce ne oferă bunul Tată
Prin darul Duhului său Sfânt ,
Nu poate nimeni să descrie
Din toţi cei vrednici pe pământ.

În lumea cerului, cea vie ,
Nici gând nu va mai fi la moarte ,
La ispitirile carnale ,
La paza grea pentru păcate .

Acolo nu mai moare nimeni ,
Nici naştere nu va mai fi ,
Nici sex , nici modă , nici plăcere ,
Nici carnea nu va ispiti .

Nu va mai fi nici oboseală ,
Nici somn , nici noapte, nici furtuni ,
Doar bucurie–n duh imensă
Şi viaţa veşnicei minuni .

Nu va mai fi un trup al cărnii ,
Ci-n duh şi-n Domnul va trăi
Din dragostea crescută-n lume ,
Ce nesfârşit va tot spori .

O viaţă-a duhului deplină,
În ziua cea fără sfârşit ,
În care Domnul e lumina
Ce nu cunoaşte asfinţit .

O lume fără lăcomie ,
Fără dorinţa de-a avea ,
De-a fi puternic , mare, falnic ,
De-a stăpâni, de-a poseda .

Fără plăceri ce-aduc ruşine ,
Fără idee doar , spre rău ,
Ci-n dragostea fără de margini
De a-l iubi pe Dumnezeu .

Cântări ce nu pot fi descrise ,
Parfum , lumină , armonie ,
Iubire , veşnică iubire .
Şi DUMNEZEU . Şi veşnicie .

Noi nu cunoaştem ce-i iubirea
Şi că avem un Tată sfânt ,
Ce ne iubeşte, cât nu poate
Nici o făptură pe pământ .

Nu ştim cum ne cunoaşte Domnul
Şi cum la toţi ne-a pregătit,
Din dragoste, la fiecare ,
Comori ce noi nici n-am gândit.

Cum ştie suferinţa noastră
Şi neputinţele fireşti ,
Şi cum le iartă din iubire ,
Prin tainele bisericeşti .

Dar EL e drept şi niciodată
Nu-şi va-ncălca dreptatea Sa .
De nu urmăm calea dreptăţii,
El nu ne va putea salva .

De noi depinde, că El totul
Ne-a dat prin Har şi prin iubire
Şi uşor este, prin biserici ,
Să fim iertaţi, spre mântuire .

Cu toată dragoste-i de oameni
Aceste căi de n-om urma,
Dreptatea Sa cea necoruptă
Şi faptele, ne-or condamna .

Şi demonul care acuză
Că nu doar el e vinovat ,
Ci ca şi el deopotrivă
Şi omul este condamnat ,

Iubirea Lui cea nesfârşită
Nu poate trece de dreptate
Şi vom primi aceeaşi plată
Cu demonii în iad şi-n moarte .

Ce nu ne-a dat Domnul iubirii ?
Şi pentru noi ce n-a făcut
Spre-a fi salvaţi de la osândă ?
Dar , … oameni… oare noi , ce-am vrut ?

Îl vrem pe Dumnezeu de Tată ,
Vrem să trăim sincer iubirea ?
Iisus din nou se răstigneşte
Să ne ofere mântuirea .

E vremea postului cel mare
Şi timp de mare rugăciune ,
De curăţie şi iertare ,
Ca să trăim MAREA MINUNE .

Să ne-nălţăm din moartea noastră ,
În slava slavei , cu Iisus ,
Călcând cu El moartea pe moarte ,
Spre viaţa cea fără apus .