Mărturisire

Ortodoxia românească
E punte către răsărit
Aşa cum public ni se spune
Şi cum de sus s-a plănuit .

Diplomaţia clericală
E mai activă ca nicicând
Mai mult decât o face statul
Sub lege şi sub jurământ .

Iisus nu e ca altă dată
Un antic , un medieval ,
E permisiv , cu crez politic ,
Şi-i mediatic , cultural…

Ni –s fraţi acum toţi apusenii
De pe la care şi-nvăţăm
Să fim moderni şi ecumenici
Să primim tot şi… s-ascultăm.

Ortodoxia nu mai merge ,
Fără de noul actual ,
Fără să facem din credinţă
Şi ritual şi festival.

O spun cu sinceră credinţă.
Şi-am judecat , prin ce am spus
Regret , dar eu am vechea ţintă ,
Şi simt un ne dorit răspuns .

Că nu-nţeleg aşa credinţa,
Crescut în cultul din vechime ,
Prin sinaxar şi paterice.
Care ne’nvaţă cele bune.

Părinţii atoniţi ne’ndeamnă
Să ne mărturisim credinţa ,
Cum au făcut-o sfinţii noştrii
Canonic şi în pocăinţă .

Bătrânii noştii sunt fanatici ,
Canonici vechi şi riguroşi
Şi m-au crescut în crez canonic ,
Convinşi că-s binecredincioşi .

Rămân cu ei aşa , arhaic .
Şi regret ce-am greşit şi-am spus .
Dar prin biserici mondiale ,
Nu vrau să umblu întru Iisus .