Preasfântă, Preacurată Maică

Preasfântă, Preacurată Maică,
La mila Ta, cu jale vin
Îngenunchind eu păcătosul
Curat şi sincer să mă-nchin.

Vin să Te rog să-mi dai răbdare
Şi să-mi ajuţi să-L pot urma
Pe Fiul Tău, ducându-mi crucea,
O, Maică prin puterea Ta.

Te rog să-mi dai har şi lumină
Ca-n adevăr, eu să pot spune
Simţind cu inima, tot timpul,
Cele ce-Ţi cer în rugăciune.

Cu ochii sufletului pururi,
Să cercetez adâncul meu,
Curat să-Ţi cânt, şi s-aduc slavă,
Prin mila şi prin darul Tău.

Să mă păzesc fără prihană,
Cu suflet şi cu gând curat,
Să simt profund, adânc şi tainic
Orice pornire spre păcat.

Să-mi fie pururi rugăciunea
O flacără şi-un rug de foc
Oriunde-aş fi, Preasfântă Maică,
În orice timp, în orice loc.

Această inimă-mi doreşte,
Fecioară Sfântă, asta-Ţi cer,
Fă-mi inima să verse lacrimi
Şi-un rug de foc până la cer.

Te rog ascultă-mi rugăciunea
Şi-ajută-mi cu puterea Ta
Că vreau şi cer şi-n orice vreme
La Tine Maică voi striga.



Cel mai de preţ odor al lumii
Cel mai ales, cel mai frumos
Eşti Tu Fecioară-ntre fecioare,
Şi Maica Domnului Hristos.

În Tine-ntreaga frumuseţe,
Şi puritatea feciorească
Uneşte cerul cu pământul
Prin dragostea dumnezeiască.

Iubirea Tatălui spre oameni
În trup de om s-a întrupat,
Şi-n braţe-Ai dus Sfântă Fecioară
Un Dumnezeu adevărat.

Iubirea cea fără prihană
Iubirea, iubirea nesfârşită
Ce se hrănea din El, hrănindu-L
Cu dragoste desăvârşită.

Tu Maică Sfântă, Tu Fecioară
Ce taină mare ai ascuns
Când ai adus cu trup pe lume
Pe Dumnezeul meu Iisus?

Ce foc al dragostei divine
Ai strâns cu drag la pieptul Tău,
Şi ce odor purtai în braţe
O, Maică a Lui Dumnezeu?

Ce legătură minunată
Şi ce putere de nespus
Te ţin prin dragoste legată
De Fiul Tău cel scump, Iisus?

Cine-ar putea să spună oare
Cât eşti de sfântă şi curată
Când Domnu-a pogorât în Tine
Fecioară Preanevinovată?

Cine-ar putea să spună lumii
Cât te iubeşte Dumnezeu
Pe Tine, ce L-ai dus în braţe
Şi cât Te-ascultă Fiul Tău?

Tu eşti cea mai frumoasă floare
Şi-odorul lumii crestineşti
Tot ce-a avut şi are lumea
Frumos şi sfânt, Tu Maică eşti.

De-aceea noi care suntem,
Mai slabi, mai răi şi mai căzuţi,
Venim să-ţi cerem îndurare
Că Tu eşti plină de virtuţi.

Nădejdea sfîntă de salvare
Şi uşa milei creştineşti
Mijlocitoarea cea mai sfîntă
Şi Maica noastră-n ceruri eşti!